- a cădea la examen
- to fail in one's examinationto be ploughed.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a cădea la examen
Look at other dictionaries:
cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… … Dicționar Român
pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… … Dicționar Român
cădere — CĂDÉRE, căderi, s.f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mişcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitaţiei. ♢ Cădere de apă = diferenţă de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de … Dicționar Român
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
privi — PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a … Dicționar Român
